”Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viața; de aceea, pe lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i.” – Aristotel
Educaţia outdoor
Outdoor education reprezintă acea educație care are loc în aer liber, se realizează într-o varietate de moduri, totul este organizat iar elevul este activat din toate punctele de vedere, astfel încât îmbunătățirea rezultatelor învățării să fie scopul fundamental al acestei educații.
Caracteristicile cheie ale educaţiei outdoor:
– oferă posibilitatea contactului direct cu natura;
– protecţia mediului reprezintă un subiect de interes mondial, urbanizarea masivă a produs un efect nociv asupra mediului și prin faptul că oamenii nu conștientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice le au asupra mediului;
– educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru schimbarea atitudinilor și comportamentelor faţă de mediu;
– educaţia outdoor reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare – un mediu relaxant, liber, fără constrângerile pe care le impun “cei 4 pereți ai unei săli de clasă”, poate oferi elevilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional si de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între oameni bazată pe sprijin reciproc;
– educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest sens – educaţia outdoor oferă un climat diferit de învăţare ce permite elevilor care în mod usual întâmpină dificultăţi de învăţare și au un nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină mai motivaţi, cu mult mai capabili;
– dezvoltare personală atât al celor care o aplică, cât mai ales al elevilor;
– Dezvoltarea spiritului de echipă – conexiunea între elevi, elevi – profesori duce la creşterea gradului de participare activă, creșterea cetăţeniei active in rândul ambelor categorii;
– educaţia outdoor oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea societăţii.
Citatul zilei (8)
”Natura ne aseamănă, educația ne deosebește.”- Confucius
Decupajul
Tehnica Quiling – câteva modele
Tehnica Quiling – prezentare și tutorial
Ce este quilling-ul?
În doar câteva cuvinte, Quillingul este o formă de artă care implică utilizarea și rularea de benzi de hârtie și apoi lipirea acestora împreună pentru realizarea unor modele decorative excepționale. Benzile de hârtie sunt rulate cu ajutorul unui bețișor de răsucire, iar capetele fâșiilor sunt fixate cu lipici sau adeziv. Se pot realiza felicitări (pentru onomastică, zi de naștere, business, Crăciun, Revelion, Paște, Valentine’s day, 1 Martie, 8 Martie etc.), invitații de nuntă sau botez, mici tablouri, decorațiuni de sărbători, ornamente 3D, mărțișoare, flori, cutii de bijuterii, rame foto, ornamente, cadouri, etc.
În România, instrumentele necesare pentru practicarea quilling-ului, se găsesc în magazinele de hobby specializate sau pot fi comandate de pe internet. Seturile de quilling conțin benzi de hârtie, ace și pensete speciale pentru rularea hârtiei și liniarul cu cele 7 cerculețe de dimensiuni diferite care ne ajută să facem mai multe forme de aceeași mărime.
Principalele forme în quilling sunt reprezentate de: cerc strâns, cerc lejer, lacrimă, petală, ochi, marchiză, semilună, pătrat, triunghi, dreptunghi, semicerc, scut, lalea, rulou, sul, inimă, forma v, forma s, forma c, etc. Pornind de la acestea se pot realiza adevărate opere de artă!
Mai pe larg și mai practic, vă propun să vedeți următorul tutorial:
Citatul zilei (7)
„Imaginația este ochiul sufletului.” – Joseph Joubert
Copilul și computerul
Un factor care limitează desfășurarea normală a vieții copiilor de pretutindeni îl reprezintă computerul. Nu este negată importanța computerelor în sistemul educațional, deoarece aduce la cunoștință numeroase informații noi și ilustrează o varietate de elemente grafice. De asemenea sunt și amuzante, prin simplul fapt că atingerea unui buton poate solicita imagini, texte atrăgătoare, ceea ce le dă copiilor senzația unei puteri magice.
Însă computerele creează și probleme, în special asupra copiilor de vârstă mică. Copilul așezat în fața unui computer este încuiat într-un mediu steril și artificial. Totul e plastic și metal, iar acest mediu steril este destul de problematic pentru copiii sub șapte ani, care își dezvoltă la acea vreme simțurile. Așezat la computer, copilul învață despre lume prin simboluri-imagini și cuvinte-aflate pe ecran. Aceste imagini pot fi atrăgătoare prin coloritul lor, însă copilul nu simte lucrurile, nu le pipăie, nu le miroase, nu le gustă, nu le cântărește și nu răspunde la mișcările lor.
Utilizarea excesivă a computerului reprezintă o problemă chiar și după vârsta de 7 ani, atunci, când în perioada școlarității mici, copiii învață, cu ajutorul computerului, explorarea mediului, geografie și meteorologie. Însă ce fel de cunoaștere este aceea, dacă-i lipsesc experiențele relevante cu apa, cu vântul, cu animale și cu alte elemente ale naturii? Copilul asimilează cuvinte și simboluri, fără să fi avut experiențe personale-corporale și senzoriale-care să dea înțeles și substanță simbolurilor. Pericolul constă în aceea că învățătura se desfășoară strict la nivel cerebral. Copilul devine o minte fără trup.
Citatul zilei (6)
„Fără educaţie, ce este omul? Un splendid sclav, un sălbatic al raţiunii.” — Joseph Addison
Să ne ajutăm copiii să compună poezii!
La vârstele mici, copiii sunt ,,versificatori” înnăscuți, toți parcurg, la vârsta preșcolară, o perioadă în care sunt ,,creatori de ritmuri și rime”. De asemenea, copiilor le place să inventeze poezii când sunt activi: când aleargă, sar sau țopăie. Rudimentele poeziei par să se ivească foarte devreme în viața copiilor.
Copiii foarte mici vorbesc adesea doar pentru sine, folosind sunetele spre a-și acompania activitățile. În astfel de momente îl preocupă mai puțin înțelesul, și mai ales ritmul, sunetul, repetiția și forma.
După ce împlinesc vârsta de doi ani, versurile copiilor capătă un conținut mai clar, descriind întâmplări și scene din lumea înconjurătoare, astfel, de cele mai multe ori, creațiile poetice ale copiilor mici sunt inspirate în mare măsură de natură.
Nu îi ajutăm pe copii să compună poezii cerându-le direct să scrie o poezie, ci mai degrabă indirect, creând un mediu, pregătind terenul, în care poeziile copiilor să poată înflori. În acest sens, William Crain formulează recomandări pentru părinți:
- Oferiți-i copilului contactul cu natura: încurajați vizitele în parcuri; duceți-i la iarbă verde; pe malul lacurilor etc.
- În primul an de viață al copilului, savurați ,,vorbirea copilărească” atunci când stați cu el (spre ex., când mama repetă spontan un cuvânt melodios, cum ar fi ,,alo”, acest lucru îi face plăcere copilului).
- Cântați-i copilului: cântecele de leagăn fac apel la acele ritmuri interioare ale copilului care rezonează cu calmul și cu mulțumirea.
- Recitați-i poezii.
Atunci când copii le citesc părinților poeziile pe care le compun ei, părinții trebuie să le asculte cu atenție și să evite comentariile evaluative de genul ,,Asta e o poezie excelentă”, ,,Ești un poet mare”, deoarece copilul devine prea preocupat de evaluarea care i se va face lui, și nu se va mai concentra asupra imaginilor din versurile sale.
Educație pentru creativitate 